Cicatricile cheloide

Aparitia cicatricilor face parte din procesul natural de vindecare a tegumentului după lezarea acestuia. Fiecare dintre noi are cel puțin o cicatrice pe corp, dobândită în copilărie sau la maturitate. În unele situații, acestea nu se estompează în timp, ba chiar se extind depășind zona de traumă, își schimbă culoarea și devin pruriginoase sau  dureroase și inestetice.

Atunci când pielea este rănită, țesutul fibros numit țesut cicatricial se formează pentru a repara și a proteja leziunea. În unele cazuri, țesutul cicatricial crește excesiv, determinand zone cicatriciale netede și dure numite cheloide.

 

In acest articol veți afla

Cum se formează o cicatrice cheloidă

Ce metode există pentru estomparea unei cicatrici cheloide 

 

Cum se formează o cicatrice cheloidă

 

Cicatricile cheloide apar din cauza  unui proces exuberant si aberant  de reparare după o injurie asupra pielii; cheloidul depășeste zona de traumă inițială extinzându-se și în afara ei.

 

Simptomele unui cheloid pot include:

  • zonă de traumă care devine  roz sau roșie;
  • zona se măreste peste zona de trauma și deformează zona din jur;
  • cicatricea continuă să crească si sa devina dura si nodulara, mult timp dupa rănire;

 

Cheloidul se poate dezvolta la săptămâni sau luni după injuria asupra pielii

Deși cicatricile cheloide pot provoca mâncărimi, de obicei, acestea nu dăunează sănătății. Pot produce senzație de disconfort, pot să fie mai sensibile dar nu pun sănătatea pacientului în pericol.

Cicatrizarea cheloidă poate să apară în cazul  mai multor tipuri de leziuni : , incizii chirurgicale pe zone de risc ( decolteu, umeri etc ),   cicatrici de acnee, arsuri, foliculită, urme lăsate de varicelă, zgârieturi,

 

Factorii care influențează formarea cheloizilor sunt:

 

Factorii locali

Producerea de leziuni repetate în același loc crește riscul formării cheloizilor. Un exemplu sunt cheloizii ce apar la nivelul urechii ca rezultat al atașării  cerceilor.

Infecția locală este un alt  factor de risc  pentru producerea cheloizilor. Exemplu pentru aceasta este producerea acestora în cazuri de foliculită sau acnee.

Arsurile – unde riscul de formarea a cheloizilor este în corelație cu suprafața dar și profunzimea rănilor.

Formarea cheloizilor este determinată de liniile de tensiune de la nivelul pielii, ceea ce  pune în evidență importanța factorului mecanic. Astfel cheloizii se formează mai des pe  pielea din zonele de tensiune mai mare ( regiunea scapulară  sau presternala).

 

Cicatricile cheloide au tendința de a avea o componentă genetică, ceea ce înseamnă că dacă unul dintre părinți sau ambii au avut astfel de cicatrici, este posibil ca și copilul să dezvolte astfel de cicatrici.

Potrivit unui studiu, o genă cunoscută sub numele de gena AHNAK poate juca un rol în determinarea persoanei predispuse la această afecțiune. Cercetătorii au descoperit că persoanele care au gena AHNAK au risc mai mare de a dezvolta astfel de cicatrici.

 

 

Cum se pot trata cicatricile cheloide?

Cel mai bun tratament: evitarea aparitiei lor!

Pentru pacientii cu istoric de cicatrici  cheloide

  1. se recomanda evitarea manoperelor de electrocauterizare ;
  2. este indicata evitarea tensiunii pe sutura post interventii chirurgicale
  3. atentie sporita la profilaxia infecțiilor
  • Daca apare un cheloid el trebuie tratat cat mai repede.
  • Excizia chirurgicala a unui cheloid poate duce la un cheloid mai mare pe cicatricea de re-excizie

Tratamentul cheloizilor

 

  1. Utilizarea cremelor cu Dermatocorticoid potent sub ocluzie, Corticosteroizii reduc atât inflamația locală și au un efect supresor asupra agiogenezei. Dintre corticosteroizii utilizați amintim plasturii cu betametazonă, benzi cu flurandrenolid, fludroxycortid etc. Benzile se selectează individual pentru fiecare pacient și acestea trebuie să acopere doar plaga cu reducerea cât mai mult posibil a contactului cu pielea sănătoasă. Acestea se schimbă la fiecare 24-48 de ore.
  • Bandaj compresiv pe cheloid
  • Gelul cu silicon – este eficient in tratarea cheloizilor recenti dar cu minim rezultat pentru leziunile vechi
  • Corticoid injectat  intralezional – triamcinolone acetonide 2,5-5 mg/ml (1 /sapt in anestezie locala)
  • Crioterapie
  • Ablatie laser CO2
  • Tratamente cu laser vascular. Efectul tratamentului laser se datorează acțiunii asupra vaselor sangvine – are loc micșorarea numărului de vase sangvine și ulterior reducerea inflamației.
  • Alte terapii: injectarea de interferon intralezional, injectare cu solutie de bleomicina (1,5 UI/ml), aplicare topica a unguentului cu colchicine timp de 3 luni
Shopping Cart